Muzeografi la 300 de lei, la bilete de 2 lei

De curînd am vizitat ceea ce este considerat mândria unei ţări, adică muzeele. Muzeele din Chişinau ne fac imaginea, acolo merg în primul rînd turiştii străini. Am privit aceste instituţii cu ochii lor şi m–am întristat. Nu e vorba de bogaţia placută a exponatelor şi a vestigiilor care ne amintesc despre faptul ca poporul roman are o istorie nemaipomenit de frumoasă si de tragică. E vorba de tristul peisaj care arata grija statului fata de aceste muzee…

Pe str. 31 august, in inima orasului Chisinau se află unul dintre cele mai mari, nu doar ca spaţiu, ci şi ca valoare, muzee de la noi, adică Muzeul National de Istorie a Moldovei.

Acesta s–a constituit în anul 1938. Acest imobil este monument istoric si de arhitectura din secolul al XIX–lea.

În fondul muzeului sunt depozitate circa 300 000 de piese, provenind din activitatea de cercetare, din achizitii si donatii. Mai sunt şi colectii bogate de documente ce vizeaza diverse evenimente politice, sociale si culturale, viata unor personalitati marcante, perioada regimului comunist, inclusiv represiunile din anii 1940– 1949. Un loc distinct in arhive il ocupa actele ce fac cronica primului deceniu de independenta a R. Moldova. Si toate acestea le puteti vedea, luand un bilet de doar 2 lei! Dar daca sunteti elev sau student, atunci nu veti investi mai mult de un leu in aceasta vizita. Pare ridicol in situatia in care preturile la orice au luat–o razna in Moldova. Dar omenii, sa stiti ca nu se duc acolo unde se ofera multe cunostinte la un pret foarte mic. Natalia Popovici, sefa Sectiei relatii cu publicul din cadrul acestui muzeu, mi–a zis ca lucreaza de 8 ani acolo şi că vizitatorii fideli ai acestei institutii sunt de regulă oamenii de arta şi liceenii, studenţii sunt tot mai putini. Concluzia care vine în acest context — de aceste valori nu se mai intereseaza oamenii, de muzee nu prea are nevoie nimeni azi.

Birocraţie la adopţii

Pe cand statul aloca doar 16 lei pentru alimentarea unui copil orfan, funcţionarii se opun sau tergiversează deciziile de adopţii

La 6 iulie, 6 institutii de stat şi non–guvernamentale, sprijinite de TACIS, au lansat campania „Promovarea noilor servicii pentru facilitarea procesului de reintegrare a copiilor institutionalizaţi din R. Moldova”, finanţata de Uniunea Europreană.
Care sunt oportunităţile unei astfel de campanii şi ce se întamplă în prezent în culisele proceselor de adopţii?

Am cautat raspuns la aceste întrebări şi am constatat urmatoarele. Daca doriţi sau sunteti pe cale de a adopta un copil, iar bucuria acestui eveniment va creşte aripi, ar fi bine, totusi, sa coboraţi cu picioarele pe pamant, or, procedura în cauza e destul de îndelungata, minuţioasa şi costisitoare.

„Procedura de adoptare a unui copil este complicată, dar nu imposibilă”

Clara Sat, sef–adjunct la Directia municipală pentru protectia drepturilor copilului, sustine ca procedura de adoptare a unui copil este complicata, dar nu una imposibila. „Este adevarat, noi nu putem acorda sansa de a fi parinte oricui şi oricand. Exista prevederi legislative care obliga potentialii parinti să efectueze un sir de teste, in primul rand psihologice. De asemenea, cei care doresc sa adopte un copil trebuie sa aibă, în mod obligatoriu, un loc de munca ce i–ar permite să–şi întretina familia care, odată cu adoptarea unui copil, devine una extinsă”, argumentează Şat.

Şedinţa cu jucării de pluş…

Funcţionarii publici au venit la întrunirea din această dimineaţa cu cîte o jucărie, cu care s-au lăudat colegilor şi le-au pus ulterior pe masa de lucru.
Şi primarul general a venit cu un ursulet. Jucăriile au fost adunate pentru a fi transmise copiilor orfani, cu ocazia sarbătorilor de iarnă.

Bogat şi sărac: Porcul de Ignat nu va fi anesteziat

 
Criza de paranoia pe care a făcut-o vineri într-o emisiune TV de la NIT Vladimir Voronin ne-a lămurit definitiv şi în privinţa convingerilor sale politice, şi în cea a sănătăţii sale mintale.

Criza de paranoia pe care a făcut-o vineri într-o emisiune TV de la NIT Vladimir Voronin ne-a lămurit definitiv şi în privinţa convingerilor sale politice, şi în cea a sănătăţii sale mintale.

Delirul prezidenţial dă în clocot. Ca să declari oficial că politica statului vecin ar fi „tâmpită” sau că vei da cu piciorul în hotărârea CEDO care a impus, precum se ştie, înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, trebuie să ai cel puţin grave probleme cu capul. Liderul comunist ameninţă, de fapt, cu interzicerea Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova. Asta ar echivala, în fond, cu refuzul de a mai respecta Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce ar însemna excluderea automată a Republicii Moldova din Consiliul Europei şi ar pune cruce, astfel, pe şansele noastre, oricât de mici şi îndepărtate ar fi ele, de integrare în UE. Unii experţi afirmă că un atare gest nesăbuit ne-ar băga în aceeaşi oală cu Belarusul lui Aleksandr Lukaşenko, considerat un fel de ultim nebun al Europei. Mă tem, însă, că lucrurile sunt mult mai grave. Voronin îl imită nu pe liderul de la Minsk, ci pe cel de la Moscova.
Vladimir Putin este idolul preşedintelui comunist de la Chişinău. Atâta timp cât cel dintâi păstra aparenţele democraţiei, şi cel de-al doilea căuta, de ochii lumii, să nu întreacă măsura chiar la tot pasul. Uneori, sub presiuni internaţionale, o lăsa mai moale. Astăzi, însă, când înalţii kaghebişti de la Kremlin şi-au dat jos măştile şi instaurează în Rusia o dictatură făţişă, comuniştii de la Chişinău, ca nişte papagali limbuţi, dar proşti, s-au dezlănţuit, încercând să facă şi ei exact aceeaşi porcărie.

 

Opoziţia nedemocrată rusă a rămas în afara Dumei de Stat

Partidul lui Putin a câştigat detaşat ….!
 

Partidul pro-Putin „Rusia Unită” a obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile legislative de duminică din Rusia, acumulând peste 64,1% dintre voturile alegătorilor ruşi, conform datelor parţiale ale Comisiei Electorale Centrale de la Moscova, după prelucrarea a 98% din buletinele de vot. În total, patru partide trec pragul electoral de 7%. Partidul Comuniştilor, clasat pe locul doi, cu 11,6%, va fi singura formaţiune de opoziţie în Duma de Stat, celelalte două – Partidul Liberal Democrat, condus de către ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski (8,2%), şi partidul de stânga „Rusia Dreaptă” (7,8%) fiind cunoscute pentru poziţia lor pro-Kremlin. Potrivit CEC, prezenţa la urne a alegătorilor a fost de 63%. Datele oficiale ale alegerilor vor fi anunţate la 7-8 decembrie.

„Rusia Unită” înregistrează o ascensiune fenomenală după legislativele din 2003, când obţinuse doar 37,57%, şi va avea, cel mai probabil, o majoritate constituţională în Duma de Stat de minimum 300 din cele 450 de mandate. În multe regiuni „Rusia Unită” a întrunit aproape sută la sută, iar aceste cifre „sovietice” ridică multe semne de întrebare în privinţa corectitudini scrutinului. Agenţia „France Presse” dă exemplul capitalei cecene, Groznîi, unde partidul lui Putin ar fi obţinut 99% dintre opţiunile alegătorilor. La capătul opus se află Sankt Petersburgul, oraşul natal al lui V. Putin, unde „Rusia Unită” a luat doar 50%. Şi la Moscova, formaţiunea lui Putin se situează sub media naţională.

Opoziţia „democratică” rusă, urmărită de reputaţia de „gropar” al Rusiei din anii ’90 şi victima unei campanii mediatice ce a urmărit să-i reducă şi mai mult credibilitatea, a fost din nou înfrântă în alegerile legislative de duminică, mai drastic decât în 2003, rămânând sub pragul necesar pentru a trece în Duma de Stat. Partidul Agrar a acumulat 2,4%, „Iabloko” – 1,6%, „Forţa civică” – 1,1%, Uniunea Forţelor de Dreapta – 1%, „Patrioţii Rusiei” – 0,9%, Partidul Dreptăţii Sociale – 0,2%, Partidul Democrat – 0,1%.

Ieri, observatorii din partea Adunării Parlamentare a OSCE şi ai APCE au apreciat alegerile de duminică drept „necinstite ” şi „nedemocratice”, potrivit „Reuters”, care citează o declaraţie comună a celor două misiuni. Principalul organism occidental de monitorizare a alegerilor, ODIHR, a renunţat la misiunea în Rusia, din cauza întârzierilor în acordarea vizelor şi a altor obstacole birocratice. În urma acestei decizii, în Rusia au rămas mai puţin de 80 de observatori occidentali, care ar trebui să monitorizeze cele peste 96.000 de secţii de votare. Dintre observatorii străini, doar reprezentanţii CSI au declarat că alegerile au fost „libere” şi „transparente” şi că încălcările înregistrate sunt neînsemnate.